caffè
Paese che vai, cibo che porti
Tutti sanno che l’italiano che va all’estero, per una settimana, un mese, un anno o per sempre non può fare a meno di taralli, tarallucci e vino, di olio extravergine di oliva e caffè, di grana e soppressata, di alcune marche di biscotti, di peperoncino tritato, origano, basilico e rosmarino, di riso Carnaroli, bottarga e salsicce, guanciale di Amatrice e pecorino (se no, come mangi l’amatriciana?). Vogliamo parlare della moka o della caffettiera napoletana? O dello sgrassatore Chante Clair? La lista è lunga e non lascia spazio a sorprese seRead More
Cafeaua noastră cea de toate zilele
Când un străin intră într-un bar, în Italia, și spune : “O cafea, vă rog“, e privit cu îngăduință și înțelegere, iar barmanul îi oferă un simplu espresso. Cînd un italian intră în bar poate să aleagă dintr-o listă infinită de feluri de cafea: ristretto, corto, lungo, doppio, decaffeinato, macchiato, macchiato lungo, ristretto in vetro, corretto, caffè freddo, cappuccino…în funcție de propriile gusturi, de anotimp, de oră, dar și de starea de spirit. Există două reguli de fier: cafeaua se bea în cănițe mici – tazzine– iar cappuccino se beaRead More
Il caffè sospeso
Când un napoletan e fericit, are ceva de sărbătorit sau pur și simplu vrea să-și înceapă ziua bine, intră într-un bar și plătește două cafele, una pentru el și una pentru persoana care va intra după el în bar, un perfect necunoscut. “E ca și cum ar oferi o cafea lumii…”, spunea unul dintre cei mai mari scriitori napoletani, Luciano de Crescenzo. Acest obicei tipic napoletan se numește “il caffè sospeso”, are origini îndepărtate în timp, unii îl plasează pe la jumătatea secolului al 19-lea, alții după sfârșitul celui de-alRead More