Orice turist străin care se respectă și ajunge la Napoli sau la Roma cere la restaurant o porție de “spaghetti alla puttanesca”. Ingredientele formează un fel de sinteză a bucătăriei italiene, în special meridionale: roșii, anșoa, ulei de măsline, măsline negre, capere, ardei iute și pătrunjel. Poate că turiștii străini sunt atrași de aceste ingrediente, poate de numele original (“puttana”, în italiană înseamnă “prostituată”). În ceea ce privește numele, legenda spune că această rețetă, rapidă și gustoasă, se gătea adesea în bordeluri, pentru a atrage clienții. Regiunile în care puteți mânca “spaghetti alla puttanesca” sunt Lazio și Campania. Iată ingredientele de care aveți nevoie pentru 4 persoane:

• 400 gr spaghetti
• 500 gr roșii mici
• 5 linguri de ulei de măsline
• 8 bucăți de anșoa in saramură
• 100 de gr de măsline negre fără sâmbure
• o căciulie de usturoi
• 1 lingură de capere
• 2 linguri de pătrunjel tăiat mărunt

Roșiile, tip pomodorino, se taie ușor cu cuțitul la suprafață și se fierb 1 minut, curățați pielița și scoateți semințele, apoi le tăiați mărunt. Limpeziți caperele și anșoa pentru a atenua gustul sărat și uscați-le cu un pic de hârtie de bucătărie. Tăiați în bucățele anșoa, tăiați mărunt usturoiul și rondele ardeiul iute. Faceți același lucru cu caperele si măslinele. Într-o tigaie încălziți uleiul, adăugați usturoiul, când prinde culoare, puneți anșoa, ardeiul iute,  apoi măslinele și caperele. Lăsați-le pe foc 2 minute, amestecând mereu, apoi adăugați roșiile și o parte din pătrunjelul tăiat mărunt. Lăsați-le să fiarbă, la foc mediu, circa 15 minute. Între timp fierbeți spaghettile, strecurați-le și le vărsați în tigaie. Amestecați pasta un minut pe foc și adăugați la final pătrunjelul rămas.

Știu că vă întrebați cum făceau în bordeluri să gătească rapid “spaghetti alla puttanesca”, de vreme ce rețeta nu pare foarte simplă, cel puțin nu  pregătirea ingredientelor.  Ori erau fetele niște bucătărese excelente, ori e pur și simplu doar o legendă.

Vă mai amintiți serialul “Pasărea Spin” care, prin anii ’80,  a avut un imens succes în întreaga lume, inclusiv în Italia? Un preot australian, Ralph, interpretat de fascinantul Richard Chamberlain, se îndrăgostește de tânăra Maggie, cu care are și un copil, trăiește devastat între iubirea pentru Maggie și cea pentru biserică, în final moare în brațele femeii pe care a iubit-o toată viața. Spiritul filmului a fost reînviat de curând de către 26 de femei care au trimis o scrisoare lui Papa Francesco în care îi cer, cu umilință și imensă suferință, să pună în discuție legea asupra celibatului și să susțină abolirea ei. Semnatarele scrisorii mărturisesc că fiecare dintre ele are o relație de iubire cu un preot, trăită cu o durere devastatoare. “Noi îi iubim și ei ne iubesc pe noi și cu toată bunăvoința noastră nu suntem capabili să renunțăm unul la celălalt. Soluțiile sunt renunțarea la preoție sau continuarea unei relații clandestine”, scriu cele 26 de “amante de preoți”, în scrisoarea adresată Papei. Mai mult, ele cer să fie primite de către acesta pentru a-i putea vorbi cu umilință despre poveștile lor de dragoste, trăite cu disperare și suferință. În opinia lor, un preot care nu a fost obligat să renunțe la vocația unei iubiri conjugale, pe care să o urmeze împreună cu cea religioasă, ar putea sluji mai bine biserica, având sprijinul unei soții și al copiilor. În finalul scrisorii, cele 26 de semnatare speră că Papa Francesco le va da binecuvântarea pentru iubirile lor secrete. Tema celibatului în cadrul Bisericii Catolice este una dintre temele tabu, iar noul Papă a exprimat o poziție destul de clară, in timpul unei discuții avute cu rabinul Abraham Skorka: “Deocamdată sunt în favoarea menținerii celibatului, cu pro și contra, pentru că sunt zece secole de experiențe pozitive și de puține erori. E vorba de disciplină și nu neapărat de credință. Ipotetic, în cazul în care catolicismul occidental ar revedeea tema celibatului, ar face-o din rațiuni culturale, ca în Orient, și nu ca opțiune universală”. Papa Francesco s-a exprimat așadar în favoarea celibatului, însă fără îndoială nu va putea ignora o realitate, accea exprimată în mod simbolic de cele 26 de femei, în numele miilor de femei care au sau ar dori să aibă o relație cu un preot. Fenomenul e real, iar mărturie stau cele câteva bloguri care au ca temă tocmai iubirile secrete ale preoților, ca de exemplu, http://blog.libero.it/leieilsacerdote/, sau existența unei asociații care se numește http://sacerdotisposati.altervista.org/.

Vi ricordate la serie Tv “Uccelli di rovo” che uscì circa 30 anni fa ed ebbe un immenso successo in tutto il mondo, compresa l’Italia? Vi ricordate Richard Chamberlain che era padre Ralph, innamorato di Maggie, con la quale ebbe anche un figlio?
Un amore sofferto e disperato che durò una vita.

La lettera che 26 donne hanno mandato al papa Francesco, confessando di essere amanti dei preti e di parlare a nome di migliaia di donne che vivono nel silenzio, mi ha fatto inevitabilmente ricordare il film. Le donne chiedono al papa di essere ricevute per poter raccontare le loro storie d’amore vissute con dolore e sofferenza. Chiedono che la legge sul celibato sia rivista e cambiata. “Noi amiamo questi uomini e loro amano noi”, scrivono, aggiungendo che le uniche alternative possibile sono l’abbandono del sacerdozio o la persistenza a vita di una relazione segreta, che riempie il loro cuore di un dolore devastante.
Per le “amanti” dei preti, rimanere in clandestinità può sembrare una soluzione ipocrita, ma si vedono costrette a scegliere questa via, perché i preti non sono capaci di scegliere tra l’amore per Dio e l’amore per la loro donna. Secondo le firmatarie della lettera, il sacerdote servirebbe con più slancio la Chiesa se non fosse obbligato a rinunciare alla vocazione dell’amore coniugale, unita alla vocazione sacerdotale e avrebbe l’appoggio della moglie e dei figli nel suo percorso sacerdotale. “Speriamo con tutto il cuore che tu benedica i nostri amori”, concludono le 26 donne. Il mondo di fede ortodossa che mi ha cresciuto non pone limitazioni di questo tipo ai sacerdoti, sono abituata a pensare al mio parroco come a uno che ha una famiglia anche al di fuori della chiesa; diversamente, il tema del celibato nella chiesa cattolica è un argomento tabù che solo ultimamente è stato rimesso in discussione. Il Papa ha espresso la sua posizione durante una conversazione con il rabbino Abraham Skorka: “ Per il momento sono a favore del celibato, con i pro e i contro che implicano, perché sono dieci secoli di esperienze più positive che errori. Se ipoteticamente, il cattolicesimo occidentale rivedesse il tema del celibato, lo farebbe per ragioni culturali (come in Oriente) e non come opzione universale”. La posizione del papa è molto chiara, ma non si può comunque ignorare una realtà che spesso è tema di scandali nei media, quando esce fuori la storia di qualche prete che ha rinunciato con sofferenza alla sua vocazione sacerdotale per poter vivere accanto a una donna o per poter prendersi cura di un figlio.

In Italia ci sono dei blog che hanno come tema proprio l’amore tra una donna e un sacerdote, come per esempio http://blog.libero.it/leieilsacerdote/ e anche un sito http://sacerdotisposati.altervista.org/ . I sacerdoti sposati, per esempio, si considerano non contro la chiesa, ma a favore della riforma della chiesa e la prima legge che si dovrebbe abolire, secondo loro, è proprio quella del celibato.