Casanova, Prințul macaroanelor

Știați că a existat un prinț al macaroanelor, încoronat după ce a rostit un sonet în fața membrilor Academiei macaroanelor, la Chioggia, în 1734? Este vorba de marele aventurier Casanova, care, spun documentele vremii, nu a avut doar pasiunea pentru femei, dar și pentru…macaroane. Se pare că armele lui secrete erau: pasta, ceapa, carnea de porumbel, ciocolata și stridiile. Legenda spune că, in 1760,  nevoit să fugă din Firenze împreună cu una dintre amantele sale,  s-a oprit la un han, unde a gătit chiar el o gustoasă pastă cu unt și parmezan, la care a adăugat scorțișoară, renumită pentru calitățile afrodisiace. Doar că au mâncat atât de mult amândoi încât au fost nevoiți să amâne pentru a doua zi nebuniile amoroase. Întorcându-ne la macaroane, e interesant de știut că intre 1400 și 1500, în zona Padova, s-a dezvoltat un gen literar am putea spune bizar, intitulat poezie maccheronică. Particularitatea stă în utilizarea unui limbaj numit chiar maccheronico, un amestec de cuvinte latine și italiene, grosolan și confuz, în contrast cu limbajul academic. După 1700, macaroanele au ispirat sute de sonete, cântece populare, poeme, mai ales în cultura napoletană.