E greu de imaginat cum va arăta Europa în următorii ani, însă cu siguranță rezultatele alegerilor vor schimba total structura Parlamentului European, care va deveni atât de eterogenă încât va fi complicat un consens în ceea ce privește promovarea unei politici economice și fiscale comune.  În Italia, a câștigat detașat Partidul Democrat, aflat la guvernare, cu peste 40 % de voturi, obținând astfel cel mai bun rezultat din area social-democrată europeană. E o victorie personală a premierului Matteo Renzi, cel mai tânăr premier din Europa, e o victorie a stângii, o dovadă de responsabilitate si maturitate a electorilor italieni, care au respins astfel populismele promovate de celelalte două partide importante aflate în cursa electorală. Este vorba de partidul Forza Italia, al  lui Silvio Berlusconi,  care, condamnat definitiv pentru fraudă fiscală,  a fost încredințat unui azil pentru bolnavii de Alzheimer, pentru a-și îndeplini pedeapsa, prin servicii în slujba comunității. Între două bancuri și două anecdote povestite pacienților (relatate chiar de el în fața ziariștilor),  interviuri TV, intervenții telefonice la mitinguri electorale (la care nu a putut participa pentru că are interdicția de a părăsi Roma),  discursuri populiste și atacuri sub centură la adresa contracandidaților, Silvio Berlusconi a susținut singur campania electorală a partidului său, obținând 16 % din voturi, un rezultat mult sub așteptări. Analiștii politici vobesc, în mod metaforic,  de “amurgul zeilor”, și consideră că Berlusconi trebuie să lase loc fiicei sale Marina Berlusconi, care să preia conducerea partidului.

Mișcarea 5 stele,  condusă de comicul italian Beppe Grillo (liderul care nu a putut candida nici la alegerile parlamentare de anul trecut și nici la europene, (dat fiind faptul că a fost condamnat acum 20 de ani pentru un accident soldat cu victime) a obținut 20 % din voturi, un procent aparent bun, însă considerat o deziluzie totală de către “grillini”, care erau convinși că vor câștiga cu un procent zdrobitor.  Mișcarea 5 stele s-a declarat de la început  profund antieuropeană, în campania electorală din 2013 (unde au obținut, la alegerile parlamentare, peste 30 %), au propus un referendum pentru ieșirea Italiei de pe piața euro și din UE. În campania electorală pentru Parlamentul european discursurile liderului au fost adesea agresive, violente, cu amenințări absurde la adresa președintelui și a premierului, care ar fi fost “trimiși acasă cu șuturi în fund, după alegeri”. Liderul comic, un mare orator care știe să stăpânească scena, a promis un fel de “epurare politică a tuturor celor aflați în parlament”, prin intermediul unor procese web. Berlusconi l-a definit “un nou Hitler”, iar mișcarea sa o “nouă formă de nazism”. După publicarea rezultatelor, Beppe Grillo a mulțumit celor care au votat mișcarea sa și a publicat poezia lui Kipling, If.

Câștigătorul indiscutabil al acestor alegeri, premierul Matteo Renzi, a declarat a doua zi după anunțarea rezultatelor că italienii au arătat Europei că nu se resemnează și “au preferat să voteze pentru speranță și nu pentru mânie”. Liderul Partidului Democrat a reînnoit partidul și a propus candidați noi, tineri și plini de entuziasm. Discursurile sale au fost întodeauna moderate, responsabile, fără populisme sau promisiuni demagogice. Poziția sa este una pro-europeană, însă nu supusă, “nu mergem în Europa ca să ni se controleze temele pentru acasă”, a spus în repetate rânduri Renzi, ci “să propunem schimbări, respectând regulile”. Succesul lui Matteo Renzi e văzut de către analiști ca o posibilă reabilitare a poziției Italiei în Europa, după ultimii 10 ani în care a fost considerată un fel de Cenușăreasă a politicii europene.

“Pasta al dente” e un concept de bază al bucătăriei italienești, e atât de important încât apare și în cântecul lui Toto Cutugno “L’Italiano”. Pasta nu trebuie să fie nici crudă nici prea fiartă, când o gustați să vedeți dacă e fiartă trebuie să o “auziți” între dinți. În ceea ce privește spaghetti există o metodă simpatică și originală care vă ajută să înțelegeți că sunt fierte “al dente”: luați un fir de spaghetti și dați-l de pereți, dacă rămâne lipit, înseamnă că e fiert.

Dietoglogii au stabilit că pasta “al dente” e mai ușor de digerat, pentru că amidonul absoarbe mai puțină apă, în plus, reducând timpul de fierbere se păstrează proprietățile nutritive,  iar indicele glicemic e mai scăzut.  Orice regim de slăbire în Italia are la bază faimoasa dietă mediteraneană ( declarată patrimoniu Unesco), cu condiția ca pastele să fie fierte “al dente”.  Adesea când sunt în țară și merg la cină la prieteni, decid să gătească în cinstea mea paste. De obicei nu critic, observ doar, pentru că nu vreau să par arogantă. Iată două greșeli fundamentale: prima, sarea se adaugă doar în momentul în care apa începe să fiarbă, pentru că se știe că apa sărată fierbe la o temperatură inferioară a celei fără sare. În plus, vor rămâne pe oala în care ați fiert pastele urme albe de sare, care vor denatura procesul de fierbere pe viitor. A doua greșală pe care trebuie să o evitați: nu spălați pasta după ce o luați de pe foc, pentru că pierde stratul de amidon indispensabil nu numai pentru o bună digestione a pastelor, dar și pentru amalgamarea lor cu sosuri. Pasta se clătește doar dacă o serviți rece, sub formă de salată. Iată alte secrete care vă vor ajuta să gătiți pastele așa cum cere tradiția italiană:

• Alegeți forma pastelor in funcție de sosul cu care doriți să le gătiți. Dacă pastele sunt groase, sosul trebuie să fie consistent și bogat. Pentru spaghetti, e de preferat să le gătiți doar cu ulei sau unt și brânză, macaroanele subțiri și scurte zite, le puteți găti cu ragu de carne, smântănă sau ciuperci. Dacă ați ales pasta scurtă și groasă, e de preferat să o gătiți la cuptor..
• Un alt aspect important este modul de fierbere a pastelor. Pasta trebuie fiartă în apă multă, într-o oală largă și nu foarte înaltă, astfel încât căldura să iradieze uniform. E important să nu umpleți prea tare oala cu apă, pentru că in timpul fierberii, pastele își măresc de trei ori volumul.
•  Puneți pastele doar după ce apa a început să fiarbă, iar în momentul în care pastele încep să fiarbă, dați focul mai mic
• Pentru ca pastele să fiarbă uniform amestecați tot timpul, cu furculiță de lemn, iar dacă gătiți pastă cu ou, e indicat să adăugați o lingură de ulei în apa în care fierbe
• Dacă rețeta cere ca pastele să rămână câteva minute pe foc într-o tigaie în care să le amestecați cu sosul, nu le strecurați de tot, astfel incât se vor amalgama mult mai bine.

Orice turist străin care se respectă și ajunge la Napoli sau la Roma cere la restaurant o porție de “spaghetti alla puttanesca”. Ingredientele formează un fel de sinteză a bucătăriei italiene, în special meridionale: roșii, anșoa, ulei de măsline, măsline negre, capere, ardei iute și pătrunjel. Poate că turiștii străini sunt atrași de aceste ingrediente, poate de numele original (“puttana”, în italiană înseamnă “prostituată”). În ceea ce privește numele, legenda spune că această rețetă, rapidă și gustoasă, se gătea adesea în bordeluri, pentru a atrage clienții. Regiunile în care puteți mânca “spaghetti alla puttanesca” sunt Lazio și Campania. Iată ingredientele de care aveți nevoie pentru 4 persoane:

• 400 gr spaghetti
• 500 gr roșii mici
• 5 linguri de ulei de măsline
• 8 bucăți de anșoa in saramură
• 100 de gr de măsline negre fără sâmbure
• o căciulie de usturoi
• 1 lingură de capere
• 2 linguri de pătrunjel tăiat mărunt

Roșiile, tip pomodorino, se taie ușor cu cuțitul la suprafață și se fierb 1 minut, curățați pielița și scoateți semințele, apoi le tăiați mărunt. Limpeziți caperele și anșoa pentru a atenua gustul sărat și uscați-le cu un pic de hârtie de bucătărie. Tăiați în bucățele anșoa, tăiați mărunt usturoiul și rondele ardeiul iute. Faceți același lucru cu caperele si măslinele. Într-o tigaie încălziți uleiul, adăugați usturoiul, când prinde culoare, puneți anșoa, ardeiul iute,  apoi măslinele și caperele. Lăsați-le pe foc 2 minute, amestecând mereu, apoi adăugați roșiile și o parte din pătrunjelul tăiat mărunt. Lăsați-le să fiarbă, la foc mediu, circa 15 minute. Între timp fierbeți spaghettile, strecurați-le și le vărsați în tigaie. Amestecați pasta un minut pe foc și adăugați la final pătrunjelul rămas.

Știu că vă întrebați cum făceau în bordeluri să gătească rapid “spaghetti alla puttanesca”, de vreme ce rețeta nu pare foarte simplă, cel puțin nu  pregătirea ingredientelor.  Ori erau fetele niște bucătărese excelente, ori e pur și simplu doar o legendă.

Vă mai amintiți serialul “Pasărea Spin” care, prin anii ’80,  a avut un imens succes în întreaga lume, inclusiv în Italia? Un preot australian, Ralph, interpretat de fascinantul Richard Chamberlain, se îndrăgostește de tânăra Maggie, cu care are și un copil, trăiește devastat între iubirea pentru Maggie și cea pentru biserică, în final moare în brațele femeii pe care a iubit-o toată viața. Spiritul filmului a fost reînviat de curând de către 26 de femei care au trimis o scrisoare lui Papa Francesco în care îi cer, cu umilință și imensă suferință, să pună în discuție legea asupra celibatului și să susțină abolirea ei. Semnatarele scrisorii mărturisesc că fiecare dintre ele are o relație de iubire cu un preot, trăită cu o durere devastatoare. “Noi îi iubim și ei ne iubesc pe noi și cu toată bunăvoința noastră nu suntem capabili să renunțăm unul la celălalt. Soluțiile sunt renunțarea la preoție sau continuarea unei relații clandestine”, scriu cele 26 de “amante de preoți”, în scrisoarea adresată Papei. Mai mult, ele cer să fie primite de către acesta pentru a-i putea vorbi cu umilință despre poveștile lor de dragoste, trăite cu disperare și suferință. În opinia lor, un preot care nu a fost obligat să renunțe la vocația unei iubiri conjugale, pe care să o urmeze împreună cu cea religioasă, ar putea sluji mai bine biserica, având sprijinul unei soții și al copiilor. În finalul scrisorii, cele 26 de semnatare speră că Papa Francesco le va da binecuvântarea pentru iubirile lor secrete. Tema celibatului în cadrul Bisericii Catolice este una dintre temele tabu, iar noul Papă a exprimat o poziție destul de clară, in timpul unei discuții avute cu rabinul Abraham Skorka: “Deocamdată sunt în favoarea menținerii celibatului, cu pro și contra, pentru că sunt zece secole de experiențe pozitive și de puține erori. E vorba de disciplină și nu neapărat de credință. Ipotetic, în cazul în care catolicismul occidental ar revedeea tema celibatului, ar face-o din rațiuni culturale, ca în Orient, și nu ca opțiune universală”. Papa Francesco s-a exprimat așadar în favoarea celibatului, însă fără îndoială nu va putea ignora o realitate, accea exprimată în mod simbolic de cele 26 de femei, în numele miilor de femei care au sau ar dori să aibă o relație cu un preot. Fenomenul e real, iar mărturie stau cele câteva bloguri care au ca temă tocmai iubirile secrete ale preoților, ca de exemplu, http://blog.libero.it/leieilsacerdote/, sau existența unei asociații care se numește http://sacerdotisposati.altervista.org/.