Frunză verde busuioc…

Dacă busuioc nu e, nimic nu e! Mi-am permis să parafrazez astfel, în cheie gastronomică, celebrul citat a lui Marin Preda. Nu ca să fac pe intelectuala gourmet, ci doar ca să subliniez rolul vital pe care-l are această plantă în bucătăria italienească.

Zilele trecute eram la piață, iar dupa ce am terminat de cumpărat fructe și legume, vânzătorul de la tarabă m-a întrebat dacă doresc și plante aromatice, adică pătrunjel, țelină și busuioc. Am răspuns imediat că aș vrea doar busuioc, iar vânzătorul a fost de-a dreptul darnic cu legătura imensă pe care mi-a oferit-o. A ținut să-mi precizeze că l-a cules chiar el, în aceeași dimineață, din grădină. Asta ca să-mi fie cât se poate de clară calitatea mărfii. Evident, i-am mulțumit educat atât lui cât și tradiției de aici, potrivit căreia la piață nu plătești plantele aromatice, deoarece “gli odori” (așa cum le numesc napoletanii) ți se dau gratis. Nu se cade să refuzi.

Fără îndoială, în Italia există un adevărat mit al busuiocului în bucate. Eu cunoșteam, ca româncă,  rolul apotropaic al acestei plante, că doar la noi sfințirile se fac cu agheasmă și busuioc. Dar aici am descoperit și dimensiunea sa gastronomică, deloc de neglijat.

Concret, sosul de roșii pentru paste fără busuoic proaspăt e o adevarată blasfemie. Sau faimoasa salată “caprese”, fără aroma frunzelor verzi ale acestei plante ar fi practic inexistentă. Faimosul sos “pesto” este o metaforă a echilibrului dintre uleiul de măsline, parmezan, semințe de pin, usturoi, sare și, evident, busuiocul buclucaș.

Ca să nu mai vorbesc despre cele trei ingrediente perfecte: roșiile, mozzarella și busuiocul, fără de care Regina Margherita nu ar mai fi avut o pizza care să-i poarte numele.

Apropos, anul acesta la prezentarea de la concursul Eurovision, jucându-se tocmai cu aceste trei ingrediente, Emma, cantăreața care a reprezentat Italia, a creat steagul țării sale, un tricolor gastronomic, universal recunoscut.

Ba mai mult, anul trecut, în campania electorală pentru alegerile locale, unii candidați plini de entuziasm ofereau trecătorilor vase cu plante de busuioc. Scenele acestea mi-au amintit de campaniile electorale din România și de contestata “pungă electorală”. Asta însă-i o altă mâncare de pește sau de busuioc, mă rog…