Papa Francesco: “Cine sunt eu să judec?”

“Dacă mâine ar ajunge pe pământ o navă spațială cu marțieni și unii dintre ei ar veni la noi, așa verzi cum sunt, cu nasul lung, urechile mari, așa cum îi imaginează copiii, și ne-ar cere să-i botezăm în numele lui Isus, oare ce s-ar întâmpla?”, s-a întrebat de curând Papa Francesco, meditând asupra Duhului Sfânt care “zboară” în deplină libertate unde vrea el, dar și asupra tentației pe care o simt credincioșii de a-l limita, în numele unor principii. “Cine sunt eu să judec, cine suntem noi să închidem porțile bisericii”, se întreabă Papa, întocmai ca sfântul Petru, după ce a fost martor ocular al pogorârii sfantului duh asupra unei comunități de păgâni. Metafora dilematică referitoare la marțieni este doar un pretext pentru a aborda o temă delicată în Biserica Catolică, aceea a sacramentelor (tainelor) negate în prezent pentru persoanele divorțate (care nu se pot recăsători religios și nu se pot împărtăși) și pentru homosexuali. În urmă cu câteva luni, Papa Francesco a făcut o declarație istorică, menită să revoluționeze Biserica Catolică. “Biserica este casa tuturor și nu doar a unui grup de persoane alese. Eu văd biserica întocmai ca un spital de front, după un război. E inutil să-l întrebi pe unul care a fost rănit dacă are colesterolul mare sau prea mult zahăr în sânge. Trebuie să-i vindecăm rănile, după aceea putem vorbi despre orice”. Întrebat fiind de un ziarist, în urmă cu câteva luni, la întoarcerea de la Rio de Janeiro, care este poziția sa în ceea ce privește homosexualii, Papa Francesco a exprimat, pentru prima oară, un concept revoluționar, menit să marcheze începutul unei schimbări radicale în interiorul Bisericii Catolice. Papa a răspuns ziaristului cu o întrebare: “După părerea ta, Dumnezeu atunci când privește un homosexual îi acceptă existența cu dragoste sau îl respinge condamnându-l?”. “Cine sunt eu să judec?”,  această întrebare simplă este cel mai complex răspuns care poate marca începutul unei noi ere a catolicismului.